INEDIT:Cum arata Biserica monument din satul bihorean Saca,inainte!
luni, 16 martie 2009
duminică, 15 martie 2009
Cea mai importanta institutie a satului SACA
Biserica Sf. Gheorghe din Saca, comuna Budureasa
Biserica din Saca pastreaza unul dintre cele mai vechi clopote din Bihor, datand din 1645, dovada a existentei unei locas de cult foarte vechi inca din acele timpuri, despre care insa nu stim nimic. Asezata in mijlocul satului Saca, actuala biserica a fost cumparata din satul vecin Nimaiesti, demontata si reconstruita, in paralel cu inlocuirea barnelor slabite din vechiul lacas de inchinaciune.Peretii au fost tencuiti atat la interior cat si la exterior cu un strat de ceamur (pamant amestecat cu pleava). Arhaicele ferestruici de la absida se pastreaza pana azi, bucatile de sticla fiind prinse in rame de plumb asemenea tehnicii intalnite la vitraliile edificiilor medievale. Singura pictura din biserica este cea de la iconostas, datand din a doua jumatate a secolului XIX.
SACA 2009
Saca: 420 de ani de la prima atestare documentară
Autor: Petru CIORNA
Prima atestare a satului Saca datează din anul 1587, denumirea localităţii era pe atunci în limba slavonă sau bulgărească, după explicaţia dr. Pavel, care se ocupă de istoria denumirilor satelor din judeţul Bihor, Szaka - de unde se trage denumirea satului Saca.
-->
Prima atestare a satului Saca datează din anul 1587, denumirea localităţii era pe atunci în limba slavonă sau bulgărească, după explicaţia dr. Pavel, care se ocupă de istoria denumirilor satelor din judeţul Bihor, Szaka - de unde se trage denumirea satului Saca. Din conscripţia din 1721, adică Urbariu Recensământ, aflăm că în acea perioadă existau 346 de locuitori, din care patru evrei. Birăul satului era o femeie, cu numele Cserhe Flore, de unde se trage numele de Ciorna, la acest recensământ erau doar şapte grupuri cu numele Cserhe - Ciorna, Koszite - Costa, Bitea - Bitea, Vaida - Vaida, Cjurka - Jorca, Mora - Marchiş, Gvurzsa - adică cei 4 evrei. Dacă în 1721 satul era locuit de 346 de suflete, astăzi mai sunt 183 de locuitori. În 1940 în sat erau 72 de familii, acum mai sunt doar 53, din care 10 sunt formate dintr-o persoană sau două, şi acelea în vârstă, între 70-83 de ani, ceea ce ne dă de gândit că numărul locuitorilor va scădea şi mai mult în următorii 5-10 ani. În anul 1940 la şcoală învăţau 70 de elevi în clasele I-VII şi era un singur învăţător, iar între anii 1941-1946, doi învăţători în sat. În momentul de faţă nu mai sunt decât nouă elevi în clasele I-IV, ceea ce înseamnă că şi numărul copiilor scade de la an la an. Saca este al doilea sat care îşi construieşte un lăcaş de cult, după Delureni, aşa cum afirmă Florian Dudaş în manuscrisele sale. Locuitorii satului Saca au avut ca ocupaţie de bază creşterea animalelor, pomicultura, agricultura, iar pe timp de iarnă confecţionau mături de nuiele din mesteacăn din păşunea satului, măturile fiind exportate de jidani în Germania, Austria şi în alte ţări din apus. Pe timp de vară mai lucrau la moşiile boierilor din Salonta şi în satele din jurul Salontei, pentru ca să câştige bani pentru familie.
Autor: Petru CIORNA
Prima atestare a satului Saca datează din anul 1587, denumirea localităţii era pe atunci în limba slavonă sau bulgărească, după explicaţia dr. Pavel, care se ocupă de istoria denumirilor satelor din judeţul Bihor, Szaka - de unde se trage denumirea satului Saca.
-->
Prima atestare a satului Saca datează din anul 1587, denumirea localităţii era pe atunci în limba slavonă sau bulgărească, după explicaţia dr. Pavel, care se ocupă de istoria denumirilor satelor din judeţul Bihor, Szaka - de unde se trage denumirea satului Saca. Din conscripţia din 1721, adică Urbariu Recensământ, aflăm că în acea perioadă existau 346 de locuitori, din care patru evrei. Birăul satului era o femeie, cu numele Cserhe Flore, de unde se trage numele de Ciorna, la acest recensământ erau doar şapte grupuri cu numele Cserhe - Ciorna, Koszite - Costa, Bitea - Bitea, Vaida - Vaida, Cjurka - Jorca, Mora - Marchiş, Gvurzsa - adică cei 4 evrei. Dacă în 1721 satul era locuit de 346 de suflete, astăzi mai sunt 183 de locuitori. În 1940 în sat erau 72 de familii, acum mai sunt doar 53, din care 10 sunt formate dintr-o persoană sau două, şi acelea în vârstă, între 70-83 de ani, ceea ce ne dă de gândit că numărul locuitorilor va scădea şi mai mult în următorii 5-10 ani. În anul 1940 la şcoală învăţau 70 de elevi în clasele I-VII şi era un singur învăţător, iar între anii 1941-1946, doi învăţători în sat. În momentul de faţă nu mai sunt decât nouă elevi în clasele I-IV, ceea ce înseamnă că şi numărul copiilor scade de la an la an. Saca este al doilea sat care îşi construieşte un lăcaş de cult, după Delureni, aşa cum afirmă Florian Dudaş în manuscrisele sale. Locuitorii satului Saca au avut ca ocupaţie de bază creşterea animalelor, pomicultura, agricultura, iar pe timp de iarnă confecţionau mături de nuiele din mesteacăn din păşunea satului, măturile fiind exportate de jidani în Germania, Austria şi în alte ţări din apus. Pe timp de vară mai lucrau la moşiile boierilor din Salonta şi în satele din jurul Salontei, pentru ca să câştige bani pentru familie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
